Microbiota intestinală reprezintă chiar și astăzi, în era descoperirilor medicale și Informaționale, un subiect parțial deslușit, a cărui importanță nu este nici pe departe cu adevărat înțeleasă. Deși toate descoperirile care au urmat secolului al XVII, au condus la ceea ce numim astăzi medicina, cea bazată pe dovezi, în care o mulțime de boli își găsesc rezolvare prin tratamente, în ceea ce privește aparatul digestiv și toate mecanismele sale de reglare, medicina mai are multe de scos la lumină, pentru a putea conduce complexul organism uman pe culmea vitalității și a sănătății durabile.
Actualmente, la nivel mondial statistica ilustrează o incidență a tulburărilor de tranzit intestinal situată între 12-18%, acestea fiind constituite pe baza cazurilor raportate în spitale. Trebuie să ținem cont de faptul că un procent poate la fel de mare, sau mai mare, îi include pe oamenii care nu se adresează unui cadru de specialitate și aleg automedicația, constipația devenind în acest fel o normalitate a cotidianului. Toate descoperirile medicale au făcut posibilă descifrarea ecosistemului microbian intestinal și au deschis posibilitatea studierii unor noi ipoteze care corelează statusul de sănătate sau de boală cu tipul, numărul și diversitatea bacteriilor aflate în intestin, respectiv prin prezența stării de eubioză sau de disbioză. Deși cercetările sunt în continuă desfășurare, ele ne oferă deja posibilitatea prin existența enterotipurilor microbiane, noi abordări terapeutice, specifice, care să poate fi aplicate individual în funcție de compoziția fiecărei microbiote, iar nutriția își capătă în sfârșit, un loc fruntaș.
Un impact major în compoziția microbiotei intestinale îl au modificările de ritm circadian, mai specific, diponibilitatea nutrienților și nivelul peptidelor antimicrobiene și anticorpii gazdei. Studiile clinice au reliefat diferențe în compoziție și funcționalitate ale microbiotei în diferite momente ale zilei. O microbiotă sănătoasă interacționează cu bariera intestinală prin intermediul bacteriilor, astfel încât să îi asigure funcționalitatea corespunzătoare.
La nivelul tractului gastrointestinal se găsesc numeroase celule cu rol în protejarea organismului (limfocite, macrofage, celule dendritice, etc), care sunt stimulate de microbiota în starea de eubioză, pentru a proteja de agresiuni externe, nu doar aparatul digestiv ci și aparatul respirator și cutanat.
Prevalența problemelor de tract gastrointestinal
Studiile din ultimii zece ani, prin posibilitatea secvețierii genei 16S rADN, folosită pentru a analiza compoziția microbiotei intestinale, au evidențiat o corelație strânsă între disbioza microbiotei intestinale și constipația cronică, constipația funcțională și sindromului colonului iritabil. Un studiu statistic din 2020 evidențiază că prevalența în lume a problemelor de tranzit intestinal, în special a constipației, este de 12%, în timp ce populația din America și Pacific, zona Asiei au o incidență de două ori mai mare decât în Europa. O altă meta analiză asupra tulburărilor de tranzit intestinal evidențiază date alarmante, ce ating în Europa un procent de 81%. În America constipația este comună în toate vârstele, iar prevalența este de 16 persoane din 100. Statisticile arată că numărul persoanelor internate în spital pentru constipație cronică s-a triplat din anul 1997.
Constipația se definește ca o defecare nesatisfăcătoare caracterizată prin scaune rare, trecerea dificilă a scaunului, sau ambele. Studiile evidențiază că cea mai frecventă cauză a constipației este cea intrinsecă, aici fiind inclusă și perturbarea florei microbiene, urmată de cauzele secundare care sunt legate de medicamente, boli sistemice sau boli organice. Criteriile de diagnostic Roma II-IV au grupat tulburările funcționale de defecație sub denumirea de constipație funcțională, având trei subcategorii: constipația datorată tranzitului intestinal lent, constipația cu tranzit intestinal normal și probleme de defecație sau rectale.
Deși în prezent există un număr relativ mic de studii care corelează constipația funcțională cu disbioza intestinală, totuși toate aceste studii randomizate evidențiază faptul că disbioza intestinală poate conduce la constipație, fapt demonstrat de prezența la pacienții care sufereau de probleme ale tranzitului intestinal, al unui nivel scăzut de Actinobacterii și Bifidobacterii, dar și un nivel ridicat de Bacteroide în mucoasa lor.
Raportul de la Roma privind Microbiota intestinală cu privire la tulburările intestinale funcționale reliefează importanța interacțiunilor dintre microbiom și gazdă în patogeneza problemelor de tranzit intestinal.
Un alt studiu clinic realizat în 2014, pentru a determina modificările structurale ale microbiomului intestinal la pacienții constipați, a analizat compoziția microbiomului intestinal la 8 subiecți constipați și 14 martori neconstipați. Rezultatul studiul a evidențiat modificări structurale de compoziție și diversitate la cele doua categorii de subiecți. La subiecții constipați s-a observat o scădere semnificativă a speciei bacteriene Prevotella și o crește a tulpinilor Firmicutes.
Pentru a identifica specificul propriului scaun regăsiți mai jos, scala Bristol, cu ajutorul căreia medicina încearcă o încadrare în funcție de formă și aspect a materiilor fecale, în șapte tipologii,. Această scală este de un real folos și este menită să identifice posibile dezechilibre la nivel de tranzit. Unul dintre principalele mesaje pe care ni-l dă corpul în fiecare zi este prezența sau absența scaunului, de aceea vă invit să fiți atenți la ceea ce corpul ne transmite prin prezența sau absența defecației. Țineți minte, tot ceea ce nu se elimină, se acumulează, iar asta conduce în timp la probleme sistemice.
O ipoteză noua introdusă în studiile ce vizează rolul microbiotei intestinale în tulburările de tranzit intestinal, este cea legată de producția de metan măsurată cu ajutorul testului de respirație. Studiul a fost efectuat pe un lot de 25 de femei cu constipație cronică și 25 de femei sănătoase.Pe lângă analiza compozițională și variabilele demografice, au mai fost efectuate și teste pentru măsurarea producției de metan prin administrarea orală de lactuloză. Rezultatele studiului au determinat diferențe în ceea ce privește compoziția microbiomului intestinal la cele două loturi de pacienți, cu o acuratețe de aproximativ 94%, în cazul pacienților cu constipație cronică, predominând tipul de microorganisme Bacterioides.
Alte studii clinice integrează problematicii legate de disbioză și tulburări ale tranzitului intestinal, interacțiunea dintre axa microbiotă- intestin- creier, evaluând că joacă un rol central.
Totuși, în lipsa unor studii clinice numeroase și extinse, putem considera găsirea unor tipare în ceea ce privește compoziția microbiotei intestinale la pacienții cu tulburări de tranzit intestinal, un domeniu încă nou și neexploatat suficient pentru a trage niște concluzii viabile. Deși din rapoartele exhaustive ale echipei de lucru de la Roma, reies modificări structurale clare ale microbiotei intestinale ale pacienților ce suferă de tulburări ale tranzitului intestinal, metodologia de detectare diferită, cât și loturile diferite de pacienți, fac imposibil un consens în ceea ce privește o microbiotă sănătoasă.
Resurse:
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36145079/
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38238054/
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30809523/
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26710987/
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25073603/
Pentru întrebări și sugestii
Email: nutritiebiologica@gmail.com